Consultia ofera traduceri calitative din limba greaca in limba romana si din limba romana in limba greaca realizate de catre traducatori autorizati.
Cand vorbim de Grecia, vorbim de “leaganul civilizatiei mondiale”. Atractiile Greciei sunt: Atena si imprejurimile (insulele Egina, Marathon, Elefsis, Salamina), Pelopones, Olympia, Corint, Mistra Vasse (templul din Apollo), Insula Rhodos, Insula Creta, Sofia (bisericile Sf. Sofia si Sf. Dumitru, Turnul Alb, Arcul de Triumf al imparatului Galerius) – asezamintele religioase, vestigiile civilizatiei antice si frumoasele plaje de la Marea Mediterana atragand milioane de turisti.
Vorbita in Grecia incepand cel putin cu secolul XVII I.Hr, limba greaca este o limba indo-europeana.
Initial au existat multe dialecte impartite azi in 4 grupuri: arcado-cipriot, occindental, eolian si ionian-atic. In Grecia si Cipru sunt concentrati majoritatea vorbitorilor de limba greaca, 80% din populatia acestor tari vorbind greaca. Importanta limbii in cazul de fata nu vine din numarul de vorbitori (acesta nefiind unul foarte mare) ci din puterea culturala si istorica a Greciei – limba filozofiei si literaturii clasice iar mai tarziu, limba religioasa.
Intaiul document pastrat in limba greaca folosea silabarul linear B pentru a nota vechiul dialect arhaic sau micenian. Pana in anul 1953 scrierea lineara B nu a putut fi descifrata. Marea Migratie Miceniana (perioada de aproximativ 500 de ani de dupa caderea civilizatiei miceniene) a mai fost numita si “times of troubles” de catre Arnold Toynbee. Din aceasta perioada nu s-a pastrat nici o scriere greceasca. De la inceputurile perioadei clasice, limba greaca a fost scrisa in alfabetul grec, despre care se spunea ca ar fi derivat din cel fenician. Se presupune ca trecerea la acest alfabet s-a facut in timpul lui Homer insa nu exista indicii in poezia sa ca el ar fi stiut acest tip de scriere. Scrierile vechi europene le preced pe cele aramaice si au fost raspandite inclusiv in Anatolia, ceea ce face ca ipoteza contrara sa fie mult mai plauzibila. Fenicienii, (la origine navigatori-ionieni) stabiliti in cetati-stat sau doar “capete de pod” comerciale in Palestina, Liban si apusul Siriei, au adus cu ei alfabetul grec din care a derivat cel fenician. Teoria lui Jean Faucounau (descifratorul scrierii hieroglifice a discului din Phaistos) impinge cronologia inalta a proto-ionienilor cu mult inainte de thalassocratia minoica; astfel, se pune problema raportului dintre alfabetele vechi europene, scrierile fonetice in general si contributia limbilor indo-europene la etimologiile pre-grecesti din limba greaca.
Diactriticele joaca un rol deosebit de important in cazul traducerilor greaca-romana, reprezentarea grafica a sunetelor fiind mult diferita in limba greaca fata de limba romana (sunetele utilizate de greaca insa nu difera mult de cele folosite in limba romana). Literele grecesti sunt foarte asemanatoare cu literele din alfabetul latin si sunt utilizate frecvent in domeniile tehnice.
In Romania avem relativ putini vorbitori de limba greaca. In general documentele traduse servesc in relatia cu autoritatile celor doua tari.
Ca multe dintre limbile indo-europene, limba greaca este o limba flexionara neaglutinanta si ne-ergativa. Spre exemplificare: substantivele au 5 cazuri, 3 genuri si 3 numere, verbele au 3 voci, 3 persoane si 3 numere s.a.
