Consultia ofera traduceri calitative din limba croata in limba romana si din limba romana in limba croata realizate de catre traducatori autorizati.
“ Hrvatski jezik” – limba croata, vorbita de croati, este o limba indo-europeana din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occindental al acestora. Fiind denumita traditional “limba sarbocroata” este o limba ausbau cu priopriul sau standard. Sociolingvistic vorbind, este in acelasi timp una din variantele abstand comuna sarbilor, croatilor, bosniacilor si muntenegrilor.
Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia (Voivodina) si Muntenegru au ca limba oficiala limba croata, numarul de vorbitori ca limba materna fiind de aproximativ 6 milioane de oameni. Exista insa minoritati si in tarile vecine cat si emigranti croati in Europa Occidentala, America de Nord si cea de Sus cat si in Australia. Pe teritoriul tarii noastre, in judetul Caras-Severin exista o comunitate mica de vorbitori de limba croata.
Regional vorbind, in limba croata gasim trei dialecte: stokavian, kajkavian si cakavian, si o impartire supradialectala, in grupurile de graiuri jekaviene, ekaviene si ikaviene. Dialectul stokavian si graiul jekaviene constituie baza limbii croate.
Texte slavone din secolul al XVI-lea reprezinta primele fragmente in limba croata. Limba croata a evoluat odata cu dezvolatrea literaturii in diversele dialecte iar cultura croata s-a dezvolatat in stransa legatura cu crestinismul catolic adoptat de catre croati. In functie de conditiile istorico-politice, limba croata s-a apropiat sau s-a departat de limba sarba, standardul limbii croate conturandu-se in secolul al XIX-lea.
Limba croata este o limba flexionara in aceeasi masura ca majoritatea limbilor slave si in grad mai mare decat limba romana – privita fiind din punct de vedere al tipologiei lingvistice.
Limba croată modernă și standardizarea ei
Prima atestare de seama este Cartea de Rugaciuni croata de la Vatican; limba croata moderna (putin diferita de cea de astazi) incepand a se impune in secolele XIV si XV.
Epoca slavismului baroc, secolul al XVII-lea, aduce primele elemente de standardizare ale limbii, fiind ilustrate de literatura epocii. La formarea limbii croate moderne si-au adus contributia:
-lingvistul Bartol Kasic care redacteaza prima gramatica a limbii croate bazata in general pe dialectul stokavian dar si multe elemente cakaviene (Instituvionum linguae illyricae libri duo, Roma, 1604).Tot el traduce Biblia in varianta jekaviana a dialectului stokavian (1622-1636). Prima traducere a unei carti liturgice catolice intr-o limba vie este Ritul Roman, tradus de Kasic in 1640 si cuprinde peste 400 de pagini; aceasta lucrare influenteaza foarte mult dezvoltarea limbii croate.
-Giacomo Micaglia, italianul numit in croata Jakov Mikalja, care publica dictionarul croat-italian-latin, bazat in general tot pe dialectul stokavian cu pronuntare jekaviana – “Thesaurus lingvae illyricae” (Loreto – 1649, Ancona – 1651).
-Matija Divkovic, din Bosnia, un cleric franciscan – povestiri inspirate din Biblie, scrieri polemice si predici, in spiritul Contrareformei.
-Ivan Gundulic din Dubrovnik, prin rafinata sa poezie.
